Mureșul revărsat 12-15 mai 1970

40 DE ANI DE LA INUNDAŢIILE DE LA LUDUŞ DIN 12-15 MAI 1970

Hazardele naturale sunt manifestări extreme ale unor fenomene naturale, precum cutremurele, furtunile, inundaţiile, secetele, care au o influenţă directă asupra vieţii fiecărei persoane, asupra societăţii şi mediului înconjurător. Atunci când hazardele produc distrugeri de mare amploare şi pierderi de vieţi omeneşti, ele sunt denumite dezastre sau catastrofe naturale.
Am considerat util a prezenta o definiţie a hazardelor naturale pentru a putea caracteriza mai uşor inundaţiile din 12-15 mai 1970 care au produs un adevărat dezastru prin pagubele produse la Luduş, dar şi în întreg bazinul hidrografic al râului Mureş. Şi astăzi, la 40 de ani de la producerea lor, inundaţiile au rămas vii în memoria Luduşenilor care au trăit acele clipe, care şi-au văzut gospodăriile distruse şi animalele moarte.
Deşi inundaţii s-au produs în mai mulţi ani în zona Luduşului, debitul maxim absolut înregistrat pe Mureş în ultima sută de ani, a fost stabilit la viitura din luna mai a anului 1970. Conform hărţii inundaţiei din anul 1970 din judeţul Mureş, cota de inundaţie a fost de 250, cota maximă 430, iar data la care a fost înregistrată a fost 14 mai 1970.
Cauzele producerii inundaţiilor catastrofale din anul 1970 (12-15 mai) au fost: precipitaţiile foarte mari (100-120 mm în 2 zile) care au căzut pe versantul vestic al Munţilor Călimani, Gurghiu, Harghita; topirea bruscă în perioada 5-11 martie 1970 a unui strat gros de zăpadă, care a depăşit 1 m grosime în M-ţii Harghitei; îmbibarea solului şi creşterea scurgerii de suprafaţă datorită timpului ploios ce a caracterizat anul 1970; suprapunerea undelor de viitură, în timp, de pe râurile Niraj, Comlod şi Pârâul de Câmpie; ruperea digurilor lacurilor de la Zau de Câmpie şi Tăureni şi lipsa digurilor de pe malurile Mureşului în zona oraşului Luduş.
Marile revărsări ale cursurilor de apă din bazinul Mureşului au pus la grele încercări pe locuitorii oraşului Luduş şi ai împrejurimilor sale. Împrejurimile şi aproape trei pătrimi din suprafaţa oraşului Luduş au fost supuse atacului necruţător al apelor.
13 mai, orele 13. În sprijinul celor năpăstuiţi de vitregiile naturii sosesc 160 de soldaţi, gradaţi, ofiţeri, înarmaţi cu tehnica de salvare corespunzătoare, bărci pneumatice şi elicoptere, dar mai ales cu înalte calităţi morale. Ploaie cumplită şi frig, oboseală şi sete de somn. Din zona inundată a Luduşului şi satului Cheţani au fost salvate peste 300 de vieţi omeneşti. Din gurile nesăţioase ale Mureşului au fot smulse peste 2000 de bovine. Nici nivelul de creştere al apelor, nici viteza care urca la 4m/s, nici mugetul lor sinistru în bezna care se lăsase ca o mantie, nu au putut provoca nici cea mai mică fisură care să permită ca prin zidurile calmului şi bărbăţiei să se strecoare panica. Au învins dârzenia, cutezanţa şi eroismul acestor militari.
În aceste condiţii, la Luduş au fost distruse sau avariate un număr de 509 case particulare, precum şi un număr de 6 sedii de unităţi economice. Din fericire nu s-au înregistrat victime, militarii armatei făcându-şi cu eroism datoria.
Anticipând urmările pe care urmau să le aibă inundaţiile, în perioada 12-15 mai 1970, luduşeanul Crişan Ovidiu (astăzi cunoscut în oraş mai ales pentru activităţile desfăşurate alături de ceilalţi pensionari luduşeni), alături de fiul său, a fost prezent cu aparatul de fotografiat în mai toate părţile Luduşului surprinzând în imagini-document distrugerile produse de viitură. Ceea ce nu au reuşit mulţi fotoreporteri ai vremii, a reuşit să surprindă Crişan Ovidiu în peste 150 de imagini, pe care astăzi le păstrază aranjate în ordine cronologică în 3 albume, fiecare fotografie fiind însoţită de un scurt comentariu în care precizează data, ora şi locul. Aceste fotografii vor fi expuse începând cu data de 17 mai la Biblioteca Orăşenească Luduş.
Având acordul domnului Crişan Ovidiu, căruia îi mulţumim, vă prezentăm câteva dintre imaginile realizate de dânsul, care demonstrează dramatismul acelor zile.

Prof. Antoniu Berar