Poezii din volumul ”Stropi de suflet” (2)

Apus

Când soarele-și retrage razele arzătoare
Liniștea începe ușor să se strecoare;
Norii se topesc într-un oranj aprins
Iar stelele răsar pe cerul încins.

Văpaia de foc și lumină
Ce a-ncrustat pe cer brazde sângerii,
Coboară încet de-a lungul zării,
Stingându-se în apa cristalină.

Totul e înconjurat de o liniște divină
În această armonie de culori.
Și iată! Dumnezeu a adăugat o lună plină
Vegheată mereu de albele flori.

Luna e acum stăpână pe deplin
Pe bolta cerească, acolo sus, sus...
Iar soarele a coborât atât de lin,
Lăsând în aer încă aroma dulcelui APUS.

Sorina Puiac
cls. a VI-a
Școala Generală Ioan Th. Olteanu
Gheja-Luduș

Furtuna

A mai trecut o zi din viața asta scurtă.
S-au mai scurs niște ore din viața asta crudă.
Astăzi soarele n-a strălucit,
Nici măcar n-a răsărit,
Ci s-a ascuns printre nori,
De teamă, de noi,
Iar norii au invadat cerul, cândva senin
Și totul s-a întunecat, până și zâmbetul Lui divin.
Și-a început o ploaie cu picuri foarte mari
Ca niște lacrimi de mărgăritar,
Apoi s-a transformat în uragan,
Într-un infern unde sufletele sufereau.
De atunci soarele nu s-a mai ivit nicicând
Ș cerul a rămas plângând.

Alexandra Raluca Potocean
cls.a IX-a D
Grup Școlar Industrial Luduș