Traian Furnea - poet și caricaturist ludușean

Efigie

Și fiecare din zilele acelea era. 
Câte o monedă de aur topit

Pe care
Răcoarea nopții încrețea
Efigia chipului tău
Înlăcrimat.

Lumina aceluiaşi decembrie 

(Am timp berechet acum
Să mă gândesc în toate felurile

Şi aşa mă gândesc
Tu nu mai eşti tu

Numai lumina aceluiaşi decembrie
Luminându-te
Te-ar mai face să fii

Dar de unde să iau eu
Lumina aceea

Cât de adânc ar trebui
Să muşc eu braţul tău
Pentru a o găsi
Sfărâmicioasă acolo

Şi aş avea eu dreptul
Să muşc braţul tău pe care
Numai din greşeală atingându-l
Prin aglomeraţia din oraş
Sunt obligat să spun pardon)